vineri, 8 octombrie 2010

Col. (r) Zamfirescu catre SCMD


CENTRUL DE CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE STUDII ŞI PRACTICĂ UNIVERSITARĂ
RÂMNICU SĂRAT[1]



România / Râmnicu Sărat,
str. Toamnei Dig, bl. 21B
0723435605   /   0721314730
www.psihocriminalistica.ro


Catre,
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate
Art. 111 / C.proc. civ. “Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului” 
Acţiunea în constatare este cunoscută şi sub denumirea “acţiunea în recunoaştere” sau “în confirmare”, scopul reclamantului fiind obţinerea pe cale judecatorească a constatarii existentei sau inenxistentei unui drept.
Una din acţiunile în constatare este acţiunea declaratorie , prin care reclamantul cere instanţei să se constate, prin hotarare judecatorească, existenţa sau inexistenţa unui drept, care, desi nu a fost încălcat, s-ar putea ca în viitor să-i fie contestat.
Pentru ca acţiunea în constatare să fie admisă se cere:

a. reclamantul să dovedească că are un anumit interes legitim, actual şi nascut.              ( coantumul pensiei este un interes legitim, actual şi deja născut / dovada, cuponul de pensie)

b. partea să nu poată cere realizarea dreptului
(motivare juridică / dreptul la pastrarea coantumului pensiei nu mai poate fi realizat prin intermediul sistemului juridic din romania întrucat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cea mai înaltă jurisdicţie competentă” sa pronunţat relativ la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.1, 3 şi 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, chiar în sensul cererii noastre, prin Hotărârea nr.2  din 15. iunie 2010 a Secţiilor Unite, hotarare care are ca efect principal putere de lucru judecat  ( res iudicata). În situaţia în care ar fi sesizată  cea mai înaltă jurisdicţie competentă, acţiunea ar fi respinsă în baza principiului  “ ne bis de eadem re sit actio” sa nu existe acţiune de doua ori pentru acelaşi lucru.)

Din această perspectivă ne putem adresa Curţii Europene printr-o acţiune în constatarea dreptului la păstrarea coantumului pensiei.

Sugerez urmatorul conţinut al acţiunii:
II. Expunerea faptelor
Am câştigat dreptul la cuantumul pensiei în clitate de ofiter de politie cu statut militar ca  urmare a unei duble contribuţii, respectiv contribuţia la menţinerea ordinei publice, descoperirea şi prinderea infracatorilor timp de 32 ani şi o contribuţie pecuniară, respectiv un procent lunar stabilit de stat şi reţinut din salariu.
Înainte de data pensionării, respectiv 31.10.2001, am ocupat fucţia de adjuct al Direcţiei Politiei Criminale din Inspectoratul General al Poliţiei Române. Salariul de la data pensionarii reflecta cuantumul real,  fără sporuri, salariu de merit sau alte adaosuri,  care sa fi determinat un cuantum nejustificat al pensiei.
Mentionez că am fost avansat în fucţia de ofiţer în anul 1974 prin Decret al  Presedintelui  României, iar pe parcursul carierei am fost reconfirmat în fucţia de ofiţer  prin acordarea Brevetelor nominale: Ordinul Militar clasa III –a; clasa II –a; si clasa I –a, brevete ce poartă sigiliul şi semnătura Preşedintelui României.
Pe parcursul carierei, de două ori am fost avansat în grad înainte de termen,  iar la data pensionarii am primit Diploma de Excelenţă „ca semn de preţuire şi consideraţie pentru întreaga activitate”.
Funcţia de ofiţer a fost incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Potrivit Statututului poliţiştilor mi-am desfăşurat activitatea conform principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea Ministrului de Interne.
În calitate de ofiţer am fost  obligat ca în exercitarea atribuţiilor să mă abţin de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor politice; nu am putut să-mi exprim public opinia cu privire la activităţile aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze despre care am fost sesizat; nu am putut  să dau consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă  respectivele cauze erau de compatenta altor ofiteri şi nu am  îndeplint orice altă activitate.

Potrivit  statutului de ofiţer, atât incompatibilităţile şi interdicţiile, cât şi formarea profesională continuă şi evaluarea periodică, drepturile şi îndatoririle, precum şi răspunderea disciplinară se aplică în mod corespunzător.

Instituirea pensiei de serviciu pentru mine, în calitae de ofiţer nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia a trebuit sa mă supun . Acest statut special, stabilit prin lege, a fost mult mai sever şi restrictiv, impunându-mi obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le-au avut.

Pe parcursul carierei de ofiţer mi-au fost interzise activităţile ce-mi puteau aduce venituri suplimentare care să-mi asigure posibilitatea efectivă de a-mi crea o situaţie materială de natură să permită după pensionare, menţinerea unui nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii.


In aceste condiţii, am câştigat dreptul la cuantumul pensiei, drept ameninţat azi de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor care înlocuieste un principiu de bază al tuturor sistemelor  juridice, principiul nereactivitatii legi, cu un punct de vedere propriu[2], o manevră nelegitimă făcută cu scopul de a eluda aplicarea unor norme care  sunt, în mod normal aplicabile. Pentru o atare situatie, dreptul natural  se exprimă,lex iniusta non est lex legea nedreaptă nu este lege

Manevra nelegitimă, respectiv aşa-zisul principiu al contributivitaţii, reduce notiunea de contributivitate la suma ce se reţine din salariul fiecarui angajat fondului de pensii.  Aceptând această situaţie, trebuie să acceptam ideea ca pensia deriva dintr-un  contract de asigurare, nu din contractul de munca.

În drept, noţiunea de contributivitate relativă la pensie derivă din  contractul de muncă şi are doua componente de bază:

            -   valoarea contribuţiei specifice fiecărei profesii şi din acţiunea socială de dezvoltare economică, rezultată din cerinţa imperativă notificată Constituţional / art. 47 (1) “Statul este obligat  să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protectie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”.

-          valoarea  unei reţineri pecuniare pentru fondul de pensii ce nu reflecta hotararea angajatului ci a statului

Prima componentă trebuie să asigure cuantumul necesar unui nivel de trai decent. Limitarea cuantumului pensiei la sume ce nu pot asigura un nivel de trai decent determină distrugerea unor drepturi esenţiale. ( art. 33;34;35;45;47 si 53 din Constituţie)

III. Expunerea pretinsei sau pretinselor violări ale Convenţiei şi / sau a Protocoalelor, precum şi a argumentele în sprijinul  acestor  afirmatii:

Prin Decizia Curţii Constituţionale Nr.873 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor Publicată în Monitorul Oficial nr.433 din 28.06.2010 s-a decis  în mod discriminatoriu[3] constituţionalitatea măsurilor de recalculare a pensiei pentru cadre militare şi poliţişti în opoziţie cu neconstituţionalitatea recalculării  pensiilor magistratilor, DEŞI:

            - magistratii Curţii Constituţionale au fost judecatori în propria lor cauză ( nemo debet esse iudex in propria causa)

-  carierele de magistrat şi ofiţer au fost supuse aceluiaşi regim juridic privind numirea în fucţie, incompatibilităţi, restricţii economice, sociale,  politice...etc.
- conform art 142 (1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei, aceasta a ignorat art. 15 (2) Legea dispune numai pentru viitor si art. 16 / (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. / (2) Nimeni nu este mai presus de lege, şi a decis discriminatoriu întrucât, dispozitiile art. 1 lit.a), b), d)- i) au fost apreciate constitutionale iar dispozitiile aceluiaşi articol lit.c) au fost  apreciate necostitutionale. ( ofiţerilor li se recalculază pensiile, magistraţilor nu)
Dispoziţia Curţii Constituţionale a facut abstracţie de faptul că legile de organizare profesională sunt prelungiri a pervederilor constituţionale  motiv pentru care activităţile carierei de ofiţer se supun numai legii şi se desfăşoară potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministerului de resort cu aceeasi imperativitate ca în cazul   art. art. 124  (3) si art. 132 (1). invocate pentru motivarea deciziei discriminatorii.
În sensul celor de mai sus  invoc prevederile  Convenţiei şi  Protocoalelor  relative la  interzicerea generală a discriminării[4], precum si articolul 17 din Convenţie referitor la - interzicerea abuzului de drept[5]

Întrucât dreptul la pensie nu poate fi confundat cu dreptul la cuantumul pensiei invoc prevederile  Convenţiei şi  Protocoalelor  relative la protecţia proprietăţii[6], argumentând:

Dreptul la pensie este expresia consacrării, garanţiei Constituţionale, adresată tuturor cetăţenilor “Cetăţenii au dreptul la pensie” / art 47(2)

Cuantumul pensiei este un drept câştigat de fiecare cetăţean, în fucţie de  contribuţia socială (pregătirea, riscul, calitatea şi cantitatea muncii depuse) şi contribuţia pecuniară la fondul de pensii. Cuantumul pensiei este dat de suma valorilor celor doua elemente ale contributivităţii   

Art. 16 din Constituţie consacră  egalitatea în fata legii, a autorităţii publice, egalitatea de seanse, deci garantează un  ansamblu de circumstanţe favorabile . Aceste circumstanţe favorabile sunt fructificate diferenţiat de cetăţeni, în masura implicării socio- profesionale.

Profesiile alese presupun investiţii diferenţiate privind pregatirea profesională, specializarea, perfecţionarea, presupun un contract de muncă în care intinderea prestaţiei angajatorului  este cumulativă în cazul plăţii salariului si aleatorie ( viagera) în cazul  plăţii  pensiei.
Punem în discuţie un contract sinalogmatic, fiecare parte se obligă, fiecare da (sau face) şi primeşte avand  deci dubla calitate de creditor si de debitor. Astfel, în contractul de munca angajatul, viitor pensionar, este creditorul preţului şi debitor al obiectului (munca) iar amgajatorul este creditor al obiectului şi debitor al preţului, valorii muncii afectată atât  plăţii salariului cât şi pensiei.

Creanţa angajatului privind  pensie este un  drept patrimonial constituit din valoarea prestaţiei profesionale la actiunea socială, valoare logic determinată şi remisa fondului de pensii secvenţial de către statul român, alături de valoarea pecuniară procentuală reţinută din salariu. Ambele valori se reunesc într-un depozit neregulat (depozit pentru bunuri fungibile), afectat plăţii viagere a pensiei.

Depozitarul trebuie sa îngrijească acest bun, sub sacţiune civilă, dupa caz penală, aşa cum ar îngriji de propriul sau bun. 

IV. Expunerea în legătură cu prevederile art. 35 / din Convenţie
Condiţia imperativă a art. 35 (1) din Convenţie  persoana respectivă să fi sesizat cea mai înaltă jurisdicţie competentă, ne sugerează să reţinem că cea mai înaltă jurisdicţie competentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu adresa nr.100 din 15 iunie 2010 a transmis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, adoptată în temeiul prevederilor art.114 alin.(3) din Constituţie, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 7 iunie 2010, criticand in principal dispoziţiile art.1, 3 şi 12 din această lege.
Sesizarea formulată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie şi al art.15 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a hotărât în şedinţa din data de 15 iunie 2010, prin Hotărârea nr.2 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind votată de cei 86 de judecători prezenţi din totalul de 113 judecători în funcţie ai instanţei supreme, în conformitate cu art.25 lit.c) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Observam deci ca “cea mai înaltă jurisdicţie competentă” sa pronuntat relativ la neconstitutionalitatea dispoziţiile art.1, 3 şi 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, chiar în sensul cererii noastre, printr-o hotarare care are ca efect principal putere de lucru judecat  ( res iudicata).
In situatia în care ar fi sesizata  cea mai înaltă jurisdicţie competentă, actiunea ar fi respinsa in baza principiului  “ ne bis de eadem re sit actio” sa nu existe acţiune de doua ori pentru acelaşi lucru.
În ceeace priveşte Curtea Constitutionala este cunoscut faptul ca aceasta nu poate fi sesizată decât de instanţele de judecată şi  instituţia  avocatului poporului, şi că dispoziţiile acesteia sunt definitive şi general obligatorii.
Daca nu exista căi de atac nu putem vorbi de epuizarea acesatora.
Constatăm că atata timp cât cetatenii romani nu pot sesiza Curtea Constitutionala, iar dispoziţiile curtii nu sunt supuse cailor de atac, orice actiune este inadmisibilă sub cuvant ca legea nu prevede,  fara ca  judecatorul să fie culpabil de denegare de dreptate.
Opiniem ca, Grefierul Curţii  Europene a  Drepturilor Omului nu  poate refuza admiterea  prezentei cereri  sub cuvant ca legea Europeana nu prevede, este întunecată sau neândestulatoare.
V. Expunerea obiectului cererii şi a pretenţiilor provizorii în vederea unei satisfacţii echitabile

Obiectul cererii şi pretenţiile provizorii privesc intervenţia instanţei europene prin intermediul solutionarii acestei  acţiuni în constatare declaratorii  privind existenţa unui drept care deşi nu  mi-a fost încălcat, s-ar putea în viitor să se încalce.

De asemenea cererea priveşte intervenţia  pentru constatarea inexistentei unui  drept al Ministerului Administratiei si Internelor.

Rog ca prin hotararea ce ve-ţi pronunţa să constataţi: 

a) Existenta dreptului meu de a beneficia  viager de cuantumul actual al pensiei.

b) Inexistenţa dreptului Ministrului de Interne de a-mi cere potrivit conţinutului  Instrucţiunilor nr. 191/2010 de aplicare a HG nr. 735/2010 îndeplinirea unui act ce urmareşte distrugerea libertăţii de a mă adresa în viitor justiţiei. Mă refer la impunerea de a adresa personal o cerere pentru obţinerea unei adeverinţe necesare recalcularii pensiei, sub sacţiunea recalculării din oficiu, însă  “nemo invitus agere cogitur” / nimeni nu este silit să acţioneze contra voinţei sale.

Eu NU doresc recalcularea pensiei. Cine  impune recalcularea trebuie să accepte o dezbatere judiciară contradictorie, fară să  apeleze la strategii care să o înlăture.
VI. Alte instanţe internaţionale care examinează sau au examinat cazul
NU este cazul
VIII. Declaraţia şi semnătura
25. Declar pe onoare că informaţiile din prezentul formular de cerere sunt exacte.
Locul / România / Rm.Sărat / 25.09.2010

Col. (r) N.Zamfirescu


[1] SC Dr Zamf  Expert Consult / Centru de Cercetari Ştiinţifice Studii şi Practică Universitară  România  Râmnicu Sărat, str. Toamnei Dig, bl. 21B, parter, jud. Buzău/CUI – RO 14403348 – J10 / 37 /2002  - Cont  IBAN - RO 28BPOS10106619768 RON 01 - Banc Post Agentia Rm.Sarat

[2] Menirea  principiilor dreptului este de a asigura ordinea, securitatea, pacea între oameni, dreptul şi principiile sale sunt produse ale conştiinţei colective, ale spiritului popular. Un principiu de drept este rezultatul unei experienţe sociale şi o reflectare a unor cerinţe obiective ale evoluţiei sociale, ale convieţuirii sociale, ale asigurării acelui echilibru necesar între drepturile unora şi obligaţiile altora. Interersele nu creeaza principii, doar pucte de vedere justificative, asa cum este si  asa zisul principiu al contributivitatii.
[3] Curtea Constituţională / În numele legii DECIDE: 1. Constată că dispoziţiile art.1 lit.a), b), d)- i) şi art.2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale. / 2. Constată că dispoziţiile art.1 lit.c) din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituţionale, în raport cu prevederile art.124 alin.(3) şi art.132 alin.(1) din Constituţie.
[4]  Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.  2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate în § 1.
[5] Articolul 17 - Interzicerea abuzului de drept / Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca implicând,pentru un stat, un grup, sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decât acelea prevazute de aceasta conventie.
[6] Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. /  N.N. Abuzul de drept constă în exercitarea drepturilor conferite de lege cu rea credinţă, cu încălcarea scopului pentru care ele au fost instituite, de fapt în scopul de a produce consecinţe vătămătoare pentru altcineva.

9 comentarii:

  1. Este bine sa analizam aceasta varianta de actiune care ar putea scurta , mai ales in timp, drumul nostru catre instantele europene!Si, mai ales sa fie discutata cu avocatii angajati de noi.
    Filiala 1 Sibiu
    Col. (r) Tudosie Stefan

    RăspundețiȘtergere
  2. Pana la acest material nu am gasit o astfel abordare privind DREPTUL LA CUANTUMUL PENSIEI, distinct fata de dreptul la pensie si corelat cu legislatia europeana si practica CEDO privind dreptul castigat si dreptul de proprietate. Mesajul materialului este ca ACUM trebuie actionat. Pentru documentare se pot folosi si alte surse:
    -Asociaţia Magistraţilor Pensionari din România (ex: OBIECŢIUNI, CRITICI ŞI PROPUNERI PE MARGINEA PROIECTULUI DE LEGE PRIVIND SISTEMUL UNITAR DE PENSII PUBLICE, Nr.5/P/ din 9 martie 2010);
    . CSM (ex:COMUNICATUL CSM din 04.02.2010 privind proiectul Legii privind sistemul unitar de pensii publice).
    Lt.col.(r)Lesnic Costel

    RăspundețiȘtergere
  3. Inca nu am vazut reactia CD al SCMD!
    Mai asteptam!!!
    Ionel Ujica

    RăspundețiȘtergere
  4. La multi ani Militari ai Armatei Romaniei !
    Sanatate multa si sa invingeti ciuma portocalie a poporului roman

    RăspundețiȘtergere
  5. Expunerea contine mai multe erori,din care amintesc doar doua :
    - Legea 119/2010 dispune recalcularea in viitor, (cu efecte din 201l) a pensiilor militarilor, prin urmare nu incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legilor.
    - Curtea Constitutionala nu face parte din sistemul judecatoresc,iar sesizarea acesteia neconstitutind o cale de atac, neexercitarea ei nu constitutie o piedica in calea sesizarii Curtii Europene a Drepturilor Omului.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Argus
    Nu eu, ci dl. jud. la CCR Ion Predescu zice:
    "... Instituit de Codul civil francez din 1804, principiul neretroactivităţii
    legii a fost preluat iniţial de legiuitorul român în Codul civil şi, respectiv,
    în Codul penal. În considerarea importanţei sale pentru statul de drept,
    acest principiu a fost ridicat la rang constituţional, fiind consacrat în art.
    15 alin. (2) din Constituţia României din 1991. Ca urmare a receptării
    jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, forma iniţială a
    textului a fost îmbogăţită cu ocazia revizuirii Constituţiei, astfel încât, în
    prezent, acesta are următoarea redactare: „Legea dispune numai pentru
    viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. Aşa
    cum observa Curtea Constituţională în una dintre deciziile sale,
    „consecinţele înscrierii principiului neretroactivităţii în Constituţie sunt
    foarte severe( ... ) dar în acelaşi timp ridicarea la rangul de
    principiu constituţional se justifică prin faptul că asigură în condiţii mai
    bune securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept,
    precum şi datorită faptului că blochează nesocotirea separaţiei dintre
    puterea legislativă, pe de o parte, şi puterea judecătorească sau cea
    executivă, pe de altă parte, contribuind în acest fel la consolidarea
    statului de drept”(autorii fac trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 9 din 07.03.1994, publicată în Monitorul Oficial nr.326 din 25.11.1994.
    Ca urmare a consacrării sale constituţionale, acest principiu a
    devenit obligatoriu nu doar pentru judecătorul care aplică legea, ci şi
    pentru legiuitor, care este ţinut deopotrivă să-l respecte în procesul de
    legiferare, neretroactivitatea legii constituind o garanţie fundamentală a
    drepturilor constituţionale, îndeosebi, aşa cum s-a subliniat, a libertăţii
    şi siguranţei persoanei. Profesorul Mihai Eliescu, arăta în acest sens, în
    mod sugestiv, că „dacă ceea ce s-a făcut în conformitate cu legea în
    vigoare (n.a. Legea 164/2001 sau Legae 179/2004) ar putea fi necontenit stricat de legea nouă (N.a. Legea 119/2010), orice prevedere( în sens de predictibilitate,previzionare) în timp ar fi cu neputinţă şi ordinea juridică însăşi ar fi ameninţată pe măsură ce s-ar slăbi încrederea în securitatea drepturilor, în stabilitatea circuitului civil.... Dacă legea nouă nu ar respecta ceea ce a fost făcut în cadrul prevederilor legii vechi, încrederea ar dispărea şi, odată cu ea, ar fi atinsă autoritatea legii, căci voinţa de a da ascultare permisiunilor, poruncilor şi opiniilor legale, ar fi, desigur, în bună măsură demobilizată dacă cel ce s-a supus lor nu ar fi sigur că, procedând astfel, va sta sub scutul legii.”
    Or, Legea 119 NU RESPECTA "ceea ce a facut" Legae 164 si Legea 179!

    RăspundețiȘtergere
  7. "Instituit de Codul civil francez din 1804, principiul neretroactivităţii
    legii a fost preluat iniţial de legiuitorul român în Codul civil şi, respectiv,
    în Codul penal. În considerarea importanţei sale pentru statul de drept,
    acest principiu a fost ridicat la rang constituţional, fiind consacrat în art.
    15 alin. (2) din Constituţia României din 1991. Ca urmare a receptării
    jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, forma iniţială a
    textului a fost îmbogăţită cu ocazia revizuirii Constituţiei, astfel încât, în
    prezent, acesta are următoarea redactare: „Legea dispune numai pentru
    viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. Aşa
    cum observa Curtea Constituţională în una dintre deciziile sale,
    „consecinţele înscrierii principiului neretroactivităţii în Constituţie sunt
    foarte severe( ... ) dar în acelaşi timp ridicarea la rangul de
    principiu constituţional se justifică prin faptul că asigură în condiţii mai
    bune securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept,
    precum şi datorită faptului că blochează nesocotirea separaţiei dintre
    puterea legislativă, pe de o parte, şi puterea judecătorească sau cea
    executivă, pe de altă parte, contribuind în acest fel la consolidarea
    statului de drept”(autorii fac trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 9 din 07.03.1994, publicată în Monitorul Oficial nr.326 din 25.11.1994).
    Ca urmare a consacrării sale constituţionale, acest principiu a
    devenit obligatoriu nu doar pentru judecătorul care aplică legea, ci şi
    pentru legiuitor, care este ţinut deopotrivă să-l respecte în procesul de
    legiferare, neretroactivitatea legii constituind o garanţie fundamentală a
    drepturilor constituţionale, îndeosebi, aşa cum s-a subliniat, a libertăţii
    şi siguranţei persoanei. Profesorul Mihai Eliescu, arăta în acest sens, în
    mod sugestiv, că „dacă ceea ce s-a făcut în conformitate cu legea în
    vigoare ar putea fi necontenit stricat de legea nouă, orice prevedere( în sens de predictibilitate,previzionare) în timp ar fi cu neputinţă şi ordinea juridică însăşi ar fi ameninţată pe măsură ce s-ar slăbi încrederea în securitatea drepturilor, în stabilitatea circuitului civil.... Dacă legea nouă nu ar respecta ceea ce a fost făcut în cadrul prevederilor legii vechi, încrederea ar dispărea şi, odată cu ea, ar fi atinsă autoritatea legii, căci voinţa de a da ascultare permisiunilor, poruncilor şi opiniilor legale, ar fi, desigur, în bună măsură demobilizată dacă cel ce s-a supus lor nu ar fi sigur că, procedând astfel, va sta sub scutul legii.”
    A se observa ca Lg 119/2010, nu respecta ceea ce s-a creat sub imperiul Lg. 164/2001 si Lg 179/2004.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Elena,
    Raspunzand interventiei Dv. nu pot decat sa citez din motivele Deciziei Curtii Constitutionale nr.871 din 25 iunie 2010,publ. in M.Of.433 din 28 iunie 2010, data in urma sesizarii unui grup de 37 de senatori,prin care acestia sustineau (precum sustineti si Dv.) ca pensiile speciale aflate in plata sunt drepturi care s-au nascut anterior Legii nr.119/2010, constituind drepturi castigate, iar modificarea regimului juridic al acestora ar constitui o incalcare a principiului consacrat de art.15 al.2 din Constitutie.

    Prin decizia mentionata, Curtea Constitutionala a respins sesizarea senatorilor,cu urmatoarea motivare:
    " O lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de fapt nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi,pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare. Legea nr.119/2010 afecteaza pensiile speciale doar pe viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul acestora, ea nu se rasfrange asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii sale in vigoare care constituie facta praeterita. Prin urmare, legea 119/2010 nu contravine dispozitiilor constitutionale privind neretroactivitatea legii civile."

    Stimata Elena,vazand decizia Curtii Constitutionale,mai incap oare discutii pe tema neretroactivitatii Legii 119/2010 ? Nu inteleg,de ce convine conducerii SCMD (avand asistenta unor juristi)sa amageasca pensionarii militari cu asemenea teze eronate, precum neconstitutionalitatea unei legi, a carei constitutionalitate a fost confirmata printr-o decizie a CCR ? Cui prodest ?

    RăspundețiȘtergere
  9. @Argus
    Cand e un interes politic ...din condei scoate domn Predescu si ca Legea Fundamentala nu e Constitutia ...nu numai ca Legea 119 incalca art 15 din C.

    RăspundețiȘtergere