Conferinta aniversara privind drepturile omului

In organizarea Asociatiei Procurorilor din Romania, Fundatiei Romane de Democratie prin Drept si a Camerei Deputatilor (prin Comisia juridica, de disciplina si imunitati si Comisia pentru munca si protectie sociala) in ziua de 29.05.2014, la Palatul Parlamentului, a avut loc Conferinta aniversara cu ocazia implinirii a 20 ani de la ratificarea de catre Romania a Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Conferinta si-a propus sa puna in evidenta rolul Conventiei Europene a Drepturilor Omului in buna functionare a justitiei si consolidarea statului de drept, contributia clasei politice romanesti la constituirea unei Romanii stabile si democratice intr-o Europa unita.

Activitatea s-a bucurat de o participare efectiv selecta, formata din politicieni (domnii Ion Iliescu, Ioan Chelaru, Florin Iordache, Bogdan Ciuca, Adrian Severin), respectiv din recunoscuti si apreciati specialisti ai dreptului apartinand mediului universitar (precum domnii profesori Corneliu Barsan, Ioan Muraru, Mihail Niemesch) sau unor institutii de profil (spre pilda dna Gabriela Baltag - presedintele Asociatiei Magistratilor din Romania sau dl Gheorghe Muscalu –vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii). La invitatia organizatorilor, SCMD a fost reprezentat de catre dl. presedinte Mircea Dogaru, seful Departamentului juridic - dna Caloian Monica si subsemnatul.

Asa cum era si de asteptat, conferinta si-a respectat statutul de activitate stiintifica serioasa, ridicandu-se - prin continutul prezentarilor facute - la un foarte bun nivel teoretic. Nu imi propun aici sa evoc constinutul stiintific al conferintei, ci mai degraba sa-mi exprim gandurile si sentimentele ce m-au cuprins pe durata conferintei, in timp ce ascultam expunerile interesante ale unor participanti, in continutul carora se facea referire la diferite articole ale Conventiei. Cu acest prilej, mi-am reamintit ca noi militarii, spre deosebire de ceilalti membrii ai societatii, am renuntat de buna voie si nesiliti de nimeni, in momentul in care am optat pentru cariera militara, la exercitarea unor drepturi fundamentale (libertatea de intrunire si asociere, drepturile referitoare la alegerea in organele puterii de stat-centrala sau locala, libera circulatie, munca fortata etc.) asumandu-mi o serie lunga de privatiuni, dar sperand ca institutia in care am intrat isi va onora pe deplin contractul pe care l-am incheiat.

Unul dintre primii vorbitori la conferinta a invocat art. 6 al Conventiei (Dreptul la un proces echitabil). N-am putut sa nu ma gandesc la cat de “echitabile” sunt procesele noastre cand casele de pensii sectoriale au emis in continuu, la foc cu foc, in anii 2012-2013, decizii de recalculare si apoi de revizuire (cu incalcarea disp. art. 1 din OUG nr. 1/2010, care prevede imperativ ca “pensile … se revizuiesc, din oficiu, cel mai tarziu pana la data de 31 dec 2011”), obligandu-ne sa ne judecam pe documente deja revocate de alte noi, cand veridicitatea documentelor produse ce centrele militare nu poate fi confirmata, cand instantele de judecata nu obliga ministrele de resort sa aduca in instanta documentele reale privind veniturile realizate etc., etc.

A urmat evocarea art. nr. 14 (Interzicerea discriminarii). Un adevarat fior m-a strapuns, amintindu-mi cat de discriminati suntem noi militarii fata de toti ceilalti cetateni ai tarii carora li s-a recunoscut principiul drepturilor castigate, principiu consacrat in legislatia interna de-a lungul timpului, desi nu este statuat “expresis verbis” in vreun act normativ (spre exemplu, in domeniul pensiilor, Legea nr. 19/2000, art. 180, alin (7), reglementa cuantumul cel mai favorabil al pensiei, conform acestui principiu, care a fost preluat si de Legea nr. 263/2010, art. 169, pct. 5). Asadar, acest principiu a fost recunoscut tuturor pensionarilor - mai putin militarilor! Cum ramane cu interzicerea discriminarii?

A urmat protectia proprietatii (art. nr. 1/Protocolul aditional nr. 1 la Conventie). Automat mi-am amintit de dreptul de proprietate asupra gradului militar dobandit legal (nu dupa “moda Turcescu”), cu multa truda, dupa zeci de ani de cariera militara. Gradul militar are expresie financiara in solda de grad conform prevederilor art. 7 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, legea cadru privind salarizarea personalului bugetar: “ (1) Pentru gradul militar pe care îl deţine, ca drept al titularului şi recunoaştere în plan social, personalul militar, respectiv poliţistul şi funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, beneficiază de soldă de grad, respectiv de salariul gradului profesional deţinut.” Legea nu distinge intre militarii activi si militarii in rezerva, iar un principiu de drept statueaza ca acolo unde legea nu distinge, nimeni nu poate face acest lucru. Cert este insa ca noi nu mai beneficiem de acest drept!

Cum era si firesc s-au facut si conexiunile de rigoare intre Conventie si legislatia interna, incepand cu legea fundamentala - Constitutia Romaniei - si sfarsind cu alte acte normative. In acest context s-au amintit o serie de alte probleme acute pentru noi, cum ar fi: punerea in aplicare a hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile (tuturor colegilor nostri care au decizii favorabile pe recalcularea pensiilor li s-a refuzat de catre casele de pensii sectoriale punerea in aplicare a acestor hotarari judecatoresti!) sau respectarea demnitatii si onoarei persoanei fizice (cat respect ni se mai acorda noua cand drepturile de pensie au fost ciuntite abuziv prin aplicarea gresita a unor principii de drept (precum neretroactivitatea, sau principiul sperantei legitime) sau de calcul al pensiei (contributivitatea, lipsa documentelor relevante etc.?).

Mesajul SCMD la Conferinta a fost prezentat succint de dl presedinte M. Dogaru, care a facut initial o incursiune privind drepturile omului in istoria romanilor, urmata de o informare privind situatia militarilor in rezerva si retragere, din perspectiva drepturilor omului.

Pe timpul Conferintei, dl deputat B. Ciuca a reiterat un mai vechi principiu, subliniind faptul ca „Drepturile omului reprezinta un dat, nu un hatar acordat de stat” Eu ma tot intreb, oare in cate initiative legislative a aplicat dl deputat acest lucru? Am mai auzit si alte truisme, de genul „Nu exista democratie in afara respectarii drepturilor omului” sau „Justitia este garantul respectarii acestor drepturi”. Marturisesc sincer ca nu am mai fost capabil sa fac alte comparatii, deoarece am inteles dureros inca o data ca UNA-I IN TEORIE SI ALTA-I IN PRACTICA!