Inca de la inceputul "epopeii" noastre privind recuperarea
demnitatii militare si a drepturilor de pensie abuziv diminuate, noi -
membrii de sindicat - nu am scontat niciun minut pe sprijinul juristilor
"militari". Avem si motive sa credem asta, tinand
cont de premisele existente:
- obedienta sefilor de structuri juridice fata de conducerea, tot mai politica, a ministerelor de resort;
- lipsa rezistentei acestor structuri la modificarile legislative nefavorabile in faza pregatitoare a noilor acte normative.
-
in majoritatea lor, juristii militari au fost activati pe
filiera indirecta (unii dintre ei din avocati ratati s-au trezit
consilieri juridici "pe pile" ). Prin urmare, nu au un fost niciun minut
cu adevarat militari, nu au simtit niciodata acut responsabilitatea si
rigorile vietii militare. Pe scurt, n-au fost niciodata "in pielea
noastra".
Avand in vedere cele de mai sus, n-am asteptat sprijinul lor! Pe de
alta parte, nu ne-am asteptat nici la atacuri murdare din partea lor,
in virtutea pozitiilor pe care le detin. Cu toate acestea ele au venit
in special prin intermediul documentelor depuse la instantele de
judecata. Va ilustram acest lucru cu doua exemple: unul privind modul
rauvoitor de interpretare a prevederilor HG nr. 1019/2010, care
modifica, prin completare,
HG nr. 1294/2001; al doilea exemplu este de-a dreptul revoltator, prin
compararea pensiilor militarilor cu pensia medie pe economie si cu
indemnizatia minima de 350 lei acordata celor care nu au fost incadrati
in munca.
"Celebrul" Fanica-Honorius
Paduraru are urmasi demni de o cauza mai buna. Le uram sa ajunga si ei
sa aiba nevoie de ajutorul JURISTILOR MILITARI!
Nu putem sa nu ne intrebam un lucru: colegii nostri, inca in
activitate, cum s-or simti ei oare daca stiu ca interesele lor sunt
"protejate" de juristii
militari care trebuie, nu-i asa, ca pe langa interesele institutiei,
sa-i apere si pe ei? Procurorii militari sunt de partea cealalta a
baricadei!
Col. (r) Vasile MIHAI
